miercuri, 18 decembrie 2013

Graiul copiilor (1942-1944)




Revista “Graiul copiilor” a apărut în plin război, în mai 1942, la niciun an de la recucerirea Basarabiei şi Bucovinei, când armata română intra în pregătiri febrile pentru a urma wehrmachtul în Rusia sovietică, unde o mare parte din ea se va risipi în stepa calmucă, la Cotul Donului sau în sângeroasa bătălie a Stalingradului. Cum trupele române erau formate majoritar din combatanţi proveniţi din zona rurală, Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor a decis editarea unui reviste pentru copii difuzate special în mediul sătesc, cu un cuprins aproape lipsit de divertisment, în principal axat pe poveşti de război sau religioase, de ataşament pentru ideea de jertfa necesară  pentru patria reîntregită. Textele sunt elaborate bombastic, cu flamă patriotică, în general semnate de nume rămase anonime în istoria literaturii, dar apar sporadic şi nume de interes precum Gala Galaction, Vasile Militaru, N. Crevedia, Eufrosina Pallă-Arion, Radu Gyr sau Mihail Drumeş.


Revista a apărut constant în 18 pagini, color şi alb/negru, partea grafică fiind realizată de Mira Davidoglu, un nume ce va dispărea din indexul artiştilor după 1945, izolat apare şi Marin Iorda cu o bandă desenată al cărui text îl şi semnează, iar din 1944 alături de ilustratoare principală se adaugă şi Marga Ştefănescu, cunoscută pentru ilustraţiile din revista « Bucuria copiilor ».
Revista « Graiul copiilor » îşi va înceta apariţia în iulie 1944, probabil, în concordanţă cu schimbarea politică impusă de evenimentele de la 23 august 1944.

Deşi, putem aduce în discuţie volubilitatea grafică a unei artiste deloc cunoscute istoriei artei româneşti, Mira Davidoglu, probabil exilată după 1945,  nu putem vorbi de-o valoare estetică literară, « Graiul copiilor »  rămânând un exemplu, uneori stângaci, de exerciţiu psihologic, fără a imputa paroxismul propagandistic, de-a explica copiilor, majoritatea cu taţi sau fraţi plecaţi pe front, mecanismele atroce ale războiului, motivaţia sacrificiului complet şi supunerea fără derută în faţa destinului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu